7 ianuarie 2010

Povestea Taxei Pe Aer

A fost odată ca niciodată o țară minunată, cu un slogan turistic foarte tare, și care era condusă de un președinte foarte bun, care știa cum să conducă țara ca să fie bine.
Dar urmau să vină vremuri grele... în următorii ani președintele a realizat că el era doar un mare miraj pentru acea țară și a dispărut odată cu bunăstarea din țară. Noul președinte ales CORECT și CINSTIT s-a dovedit a fi un marinar găozar care nu voia decât să își stoarcă poporul de bani. Desigur, nu voia să împartă nimic cu guvernul așa că a organizat un referendum prin care i-a dat afară din parlament pe cei care erau prea lacomi și furau de la popor... adică de la el. În timpul primului său mandat, în țară și-a făcut apariția Criza Financiară... țara a fost secată de bani, guvernul disponibiliza din ce în ce mai mulți bugetari, iar în cele din urmă grevele au început să se țină lanț. Când țara era în haos, și-a făcut apariția, pe nesimțite, Gripa Porcină. Oamenii au început să moară cu sutele, virusul s-a răspândit peste tot, dar vaccinul existent era de rahat și lumea se temea să îl ia. Și dacă aceste probleme nu erau destule, noul Guvern creeat de președinte în al doilea mandat al său a decis să introducă niște taxe stupide. Mai întâi, ca să se lase lumea de fumat, au scumpit prețurile la țigări cu 30%. Apoi, ca să se lase lumea de mâncat și de băut au băgat și taxa pe vicii. Iar majorări de prețuri... dar bani de unde?! Apoi, brusc, un găozar din guvern a propus o altă taxă: taxa pe aer! Fiecare ar fi primit un tub de oxigen pe zi și nu ar fi avut voie să consume mai mult aer de atât. În plus, un tub de oxigen ar fi fost foarte scump, pentru ca astfel să își umple ei buzunarele și mai mult. Din fericire pentru popor, acea lege nu s-a votat, fiindcă toți o considerau stupidă... dar taxa pe vicii de ce nu a fost considerată stupidă?! Azi - mâine oamenii urmau să audă că se impune taxă pe rahat! Adică se scumpește hârtia igienică pentru ca oamenii să nu se mai c**e atata ca nu face bine mediului.
În fine, toți speră în continuare pentru o viață mai bună în acea țară în care s-a impus o taxă pe viciu, și în cele din urmă, se pare, vor rămâne doar cu speranța. Aceasta nu este o poveste cu happy ending și ar fi foarte greu să devină una... în continuare, vom trăi și vom vedea!
VA URMA... până la adânci bătrâneți!